Care sunt filmele cu Nicole Kidman?

Acest articol raspunde la intrebarea: care sunt filmele cu Nicole Kidman si cum se leaga ele intr-o cariera care acopera patru decenii, de la debuturile australiene la blockbustere globale si roluri de autor. Vei gasi o trecere in revista structurata pe etape, exemple-cheie, statistici actuale si un ghid de orientare in functie de gusturi. Datele sunt aliniate la informatiile publice din 2024–2025, cu referinte la institutii recunoscute din industrie precum Academy of Motion Picture Arts and Sciences (AMPAS), BAFTA si AACTA.

Dincolo de simple liste, articolul pune accent pe relevanta rolurilor, pe performante premiate si pe impactul economic al filmelor in care a jucat Kidman. Este o perspectiva utila atat daca descoperi acum filmografia ei, cat si daca vrei sa o reiei prin prisma noilor aparitii din streaming si cinema.

Care sunt filmele cu Nicole Kidman? Panorama rapida 2025

Nicole Kidman are peste 80 de credite de actorie (film si televiziune) si peste 60 de lungmetraje la activ, acoperind o paleta larga de genuri: thriller psihologic, drama istorica, musical, horror gotic, comedie romantica si supereroi. Intrebarea „Care sunt filmele cu Nicole Kidman?” merita un raspuns contextual, pentru ca momentele-cheie vin din colaborari cu autori (Baz Luhrmann, Stanley Kubrick, Lars von Trier, Yorgos Lanthimos, Sofia Coppola, Park Chan-wook), dar si din participarea la francize cu incasari masive (Aquaman). Pana in 2025, conform sintetizarilor pe care le ofera agregatori precum Box Office Mojo si The Numbers, filmele la care a contribuit au generat cumulat peste 6 miliarde USD la nivel global, cu varfuri notabile (Aquaman 2018, peste 1,1 miliarde USD worldwide). In acelasi timp, recunoasterea critica este confirmata de 5 nominalizari la Oscar si 1 statueta castigata (The Hours, 2003, conform AMPAS), 1 BAFTA, 2 Primetime Emmy Awards si 6 Globuri de Aur.

Panorama de fata stabileste reperele majore si ofera puncte de intrare in filmografie, astfel incat sa poti alege ordinea de vizionare in functie de teme si stari. Este util sa retii ca aceeasi actrita a alternat constant proiecte de risc artistic cu productii de public, lucru reflectat in felul in care numele ei apare atat in selectii competitionale de top (Cannes si Venetia), cat si in clasamentele de trending din streaming intre 2020 si 2025.

Puncte de orientare rapida:

• Perioade distincte: debuturi australiene (anii 1980), afirmare la Hollywood (1990–1994), viraj de autor si Oscar (1995–2004), diversificare globala (2005–2014), reinventare si mix arthouse/comercial (2015–2019), epoca streaming + cinema hibrid (2020–2025).
• Genuri acoperite: thriller psihologic (The Others), musical (Moulin Rouge!), drama biografica (The Hours, Being the Ricardos), arthouse radical (Dogville), epice istorice (Australia), horror art-house (The Killing of a Sacred Deer), supereroi (Aquaman).
• Colaboratori esentiali: Baz Luhrmann, Stanley Kubrick, Alejandro Amenabar, Stephen Daldry, Lars von Trier, Park Chan-wook, Sofia Coppola, Yorgos Lanthimos, James Wan, Aaron Sorkin, Robert Eggers.
• Repere de premii: 5 nominalizari Oscar (1 castig), 6 Globuri de Aur, 2 Emmys, 1 BAFTA; distinctii si la AACTA (institutie nationala australiana), plus premii din marile festivaluri.
• Impact economic: cumul de peste 6 miliarde USD incasari globale; titluri cu peste 200 milioane USD fiecare (de ex. The Others, Moulin Rouge!).

De la productiile australiene la rampa Hollywood: inceputuri si afirmare (1983–1994)

In anii 1980, Nicole Kidman intra in vizorul industriei prin productii pentru televiziunea si cinema-ul australian: BMX Bandits (1983), Bush Christmas (1983) si miniserii ca Vietnam (1987), care i-au valorificat energia adolescentina si prezenta versatila. Transferul spre recunoastere internationala se produce rapid odata cu Dead Calm (1989, r. Phillip Noyce), thriller maritim in care jocul ei, concentrat si ambiguu, devine o carte de vizita. Dead Calm ramane deseori indicat ca momentul in care Hollywood-ul a luat-o in serios, fixand un model de roluri in care vulnerabilitatea si controlul interior se imbina.

Intrarea in mainstream-ul american vine prin Days of Thunder (1990, r. Tony Scott), in care joaca alaturi de Tom Cruise; filmul a incasat peste 157 milioane USD global si a pozitionat-o in interiorul sistemului de star-system. Urmeaza Far and Away (1992, r. Ron Howard), un melodram cu decor istoric care i-a consolidat vizibilitatea, si My Life (1993, r. Bruce Joel Rubin), drama intima in care isi exerseaza registrul emotiv introspectiv. Malice (1993, r. Harold Becker) adauga o tusa de thriller intunecat, sugerand ca Kidman e confortabila in teritorii moral ambigue.

Acesti ani sunt definitorii pentru ca fixeaza abilitatea de a naviga intre proiecte de amploare si filme cu bugete mai temperate, dar cu un risc artistic mai mare. In cifre, pana la mijlocul anilor 1990, Kidman bifa deja peste 10 aparitii semnificative in film si televiziune, iar pe criterii de industrie facea tranzitia de la „ingenua” spre „leading lady”. In plan institutional, primele nominalizari si premii importante veneau mai ales din zona AACTA, organismul national al cinematografiei australiene, care ii recunostea contributia la afirmarea tarii pe scena internationala. Pentru cine cauta sa inceapa cronologic, aceasta etapa contine jaloane clare: Dead Calm pentru tensiune, Days of Thunder pentru mainstream, Far and Away pentru romantism epic, My Life pentru sensibilitate si Malice pentru coltul noir al paletei sale actoricesti.

Virajul spre autori si varsta rolurilor-provocare (1995–2004)

Dupa 1995, Nicole Kidman isi declara fara echivoc ambitia de a colabora cu autori si de a testa limitele personajelor. To Die For (1995, r. Gus Van Sant) ii aduce Globul de Aur si fixeaza un tipar de anti-eroina media-savvy, intr-o satira despre celebritate si obsesie. Acelasi an include Batman Forever (1995, r. Joel Schumacher), demonstrand abilitatea de a alterna vendabila cultura pop cu cinema-ul de autor. Punctul de cotitura major vine cu Eyes Wide Shut (1999), ultimul film al lui Stanley Kubrick, unde Kidman construieste, alaturi de Tom Cruise, un cuplu prins in vortex-ul dorintei si al anxietatii urbane. Filmul, desi polarizant la lansare, a devenit canonic in studiile de film si a consolidat aura ei de actrita curajoasa.

Intervalul 2001–2004 este o avalansa de varfuri: Moulin Rouge! (2001, r. Baz Luhrmann) ii aduce nominalizare la Oscar si statutul de diva a musicalului postmodern; The Others (2001, r. Alejandro Amenabar) reimprospateaza horror-ul gotic, depasind 200 milioane USD incasari globale; The Hours (2002, r. Stephen Daldry) ii aduce Oscarul pentru Cea mai buna actrita (conform AMPAS) si un tur de forta dramatic; Dogville (2003, r. Lars von Trier) e un experiment teatral-cinematic radical, in care Kidman sustine un rol auster, aproape ascetic; Cold Mountain (2003, r. Anthony Minghella) continua firul dramei istorice; Birth (2004, r. Jonathan Glazer) provoaca moral publicul cu o poveste de granite psihologice ambigue.

Repertoriu reprezentativ 1995–2004 (esential pentru cinefili):

• To Die For (1995) – satira media, Globul de Aur pentru actrita; un studiu de caracter rece si calculat.
• Eyes Wide Shut (1999) – ultimul Kubrick, anatomie a dorintei si a geloziei in cheie onirica.
• Moulin Rouge! (2001) – musical-bazooka vizual; nominalizare la Oscar, impact pop-cultural masiv.
• The Others (2001) – horror atmosferic, incasari peste 200 milioane USD; control al tensiunii si al tacerilor.
• The Hours (2002) – Oscarul; compozitie psihologica complexa (Virginia Woolf) si recunoastere BAFTA.

Din punct de vedere institutional, acest deceniu consolideaza raportarea la AMPAS, BAFTA, Globurile de Aur si marile festivaluri. In special The Hours confirma ca Kidman poate atinge varful premiilor majore, in timp ce selectiile pentru Dogville si vizibilitatea la Cannes/venituri internationale pentru Moulin Rouge! si The Others atesta un echilibru rarisim intre exigenta critica si popularitate. Privind strict filmografia, aceasta perioada ofera raspunsul cel mai convingator la intrebarea „de ce este Nicole Kidman un reper al actoriei contemporane”.

Dupa Oscar: diversificare globala si echilibrul intre mainstream si risc (2005–2014)

Dupa The Hours, Kidman evita confortul repetarii si cauta materiale care ii pot extinde raza actoriceasca. The Interpreter (2005, r. Sydney Pollack) combina thrillerul politic cu star-power-ul dublu Kidman–Sean Penn, propunand o eroina multilaterala: poliglota, vulnerabila, lucida. Australia (2008, r. Baz Luhrmann) reia colaborarea cu autorul Moulin Rouge!, intr-un epic romantic care, desi a divizat criticii, a performat solid international si a contribuit la branding-ul cultural al Australiei (subiect de interes si pentru AACTA, organismul national care promoveaza industria locala). 2009 aduce Nine (r. Rob Marshall), un musical-tribut la Fellini care, chiar daca nu se ridica la inaltimea asteptarilor comerciale, ii permite lui Kidman sa navigheze intr-o distributie stelara si sa-si afirme prezenta scenica.

Rabbit Hole (2010, r. John Cameron Mitchell) marcheaza revenirea la o drama intima de mare intensitate; filmul ii aduce o noua nominalizare la Oscar si una dintre cele mai nuantate interpretari despre doliu si reconstructie personala. The Paperboy (2012, r. Lee Daniels) socheaza cu o compozitie trash-glam autoironica, iar Stoker (2013, r. Park Chan-wook) o plaseaza in centrul unui thriller gotic de o eleganta stilistica hipnotica. Grace of Monaco (2014) divizeaza, insa Paddington (2014) restabileste echilibrul popular, cu un rol de villain jucat cu farmec.

Filme-cheie 2005–2014 si rolul lor in evolutie:

• The Interpreter (2005) – thriller geopolitic, consolidare in zona seriozitatii mainstream.
• Australia (2008) – melodrama epica; imagine globala si capital cultural pentru cinema-ul australian.
• Rabbit Hole (2010) – revenire la Oscar; maiestrie in registrul doliului si al vulnerabilitatii.
• Stoker (2013) – colaborare cu Park Chan-wook; rafinament vizual si tensiune psihologica.
• Paddington (2014) – deschidere catre public familial; versatilitate si autoironie.

Statistic, acest deceniu confirma capacitatea de a livra atat performante premiate, cat si titluri cu vizibilitate comerciala. Prin comparatie cu perioada 1995–2004, cand premiile definiau naratiunea, aici echilibrul provine din felul in care Kidman isi recompune imaginea cu fiecare proiect, intrand si iesind din zone de confort. Pentru spectatorul care vrea sa-i cunoasca spectrul complet, e perioada ideala de a vedea cum un star devenit deja „institutie” isi asuma riscul unor roluri nepopulare pe hartie, dar memorabile pe ecran.

Reinventare si mix arthouse/comercial (2015–2019)

Intre 2015 si 2019, Nicole Kidman accelereaza alternanta intre cinema de autor si proiecte mainstream. Lion (2016, r. Garth Davis) ii aduce o nominalizare la Oscar pentru rol secundar, intr-o drama biografica emotionanta care depaseste 140 milioane USD incasari globale si agregat peste 6 nominalizari la Oscar. The Killing of a Sacred Deer (2017, r. Yorgos Lanthimos) ofera un portret glacial, aproape clinic, intr-un horror psihologic cu cod genetic arthouse, selectat la Cannes. The Beguiled (2017, r. Sofia Coppola) prezinta un ansamblu feminin intr-un context de razboi civil, film premiat la Cannes (Coppola a luat trofeul pentru regie), iar Kidman a fost una dintre prezentele dominante ale editiei 2017, cand a primit si un premiu special pentru contributia la festival (patru titluri la acea editie, inclusiv Top of the Lake: China Girl si How to Talk to Girls at Parties).

2018 este anul exploziei de vizibilitate multipla: Aquaman (r. James Wan), cu incasari de peste 1,1 miliarde USD, asigura ancorarea in universul supereroilor si marele public; Boy Erased (r. Joel Edgerton) confirma angajamentul fata de teme sociale, iar Destroyer (r. Karyn Kusama) ii cere o transformare fizica dura si un registru noir devastator. 2019 aduce Bombshell (r. Jay Roach), filmul despre scandalul Fox News, si The Goldfinch (r. John Crowley), o adaptare care, desi nu a performat la box office, i-a extins aria de mame cu profunzime emotionala.

Repere 2015–2019 pentru diferite gusturi:

• Lion (2016) – drama biografica; nominalizare la Oscar (secundar); empatie si retinere.
• The Killing of a Sacred Deer (2017) – horror art-house; colaborare cu Lanthimos; rece si fascinant.
• The Beguiled (2017) – ansamblu feminin; eleganta vizuala si tensiune subcutanata.
• Aquaman (2018) – blockbuster global; vizibilitate in publicul de masa.
• Destroyer (2018) – transformare radicala; curaj in registrul neo-noir.

Acest interval cristalizeaza un pattern ce va continua si dupa 2020: mobilitate intre platforme si genuri. Prin prisma institutiilor, este etapa cu cea mai mare expunere festivaliera la Cannes si cea mai mare amplitudine economica (Aquaman), demonstrand ca popularitatea si prestigiul critic pot coexista in aceeasi filmografie.

Epoca streaming si proiecte recente (2020–2025): intre cinema si platforme

Dupa 2020, Nicole Kidman isi consolideaza statutul de „multi-platform star”, alternand lungmetraje de cinema cu productii pentru streaming. The Prom (2020, r. Ryan Murphy) ii valorifica latura de showwoman intr-un musical Netflix cu distributie all-star; Being the Ricardos (2021, r. Aaron Sorkin) ii aduce a 5-a nominalizare la Oscar pentru interpretarea lui Lucille Ball, confirmata si de Globul de Aur. The Northman (2022, r. Robert Eggers) livreaza un epic viking stilizat, in timp ce Aquaman and the Lost Kingdom (2023, r. James Wan) reia rolul Atlanna in continuarea unei francize cu incasari globale de peste 400 milioane USD pentru partea a doua. In 2024, A Family Affair (Netflix), alaturi de Zac Efron si Joey King, marcheaza o comedie romantica de mare vizibilitate pe platforma, iar Expats (miniserie Amazon) extinde prezenta in povesti globale mature.

Din perspectiva de industrie, perioada 2020–2025 inseamna si consolidarea rolului de producator prin Blossom Films, compania ei implicata in dezvoltarea de proiecte pentru TV si cinema. In paralel, seriile de succes (Big Little Lies in 2017–2019, The Undoing in 2020, Nine Perfect Strangers in 2021 si Special Ops: Lioness in 2023) au dublat capitalul de audienta, desi nu tin strict de intrebarea despre „filme”. Relevanta aici: migrarea talentelor A-list spre platforme a creat punti intre publicul de cinema si cel de streaming, iar Kidman este un caz-scoala mentionat frecvent in rapoarte ale industriei si in analizele MPA (Motion Picture Association) despre consumul hibrid.

Filme 2020–2025 de pus pe radar (orientare actualizata):

• Being the Ricardos (2021) – biopic Sorkin; nominalizare la Oscar; cronici elogioase pentru compozitia vocala si gestica.
• The Northman (2022) – cinema de autor cu amploare; contributie la reabilitarea epicului istoric art-house.
• Aquaman and the Lost Kingdom (2023) – continuarea francizei; prezenta intr-un IP global post-2018.
• A Family Affair (2024, Netflix) – comedie romantica de platforma; vizibilitate mare in saptamanile de lansare.
• Proiecte festival/autor in lucru 2024–2025 – inclusiv titluri anuntate pentru circuite de toamna, indicand mentinerea mixului comercial–arthouse.

In cifre, nominalizarile si premiile post-2020 reconfirma constanta: Glob de Aur pentru Being the Ricardos, nominalizare AMPAS, plus mentinerea in topurile de vizionare din streaming pentru titlurile lansate direct pe platforme. Pentru cei care isi pun intrebarea „de unde sa incep azi?”, recomandarea este sa alternezi un titlu cinematografic (The Northman) cu unul de platforma (A Family Affair), apoi sa mergi spre un reper de actorie pura (Being the Ricardos).

Premii, nominalizari si rolul institutiilor (AMPAS, BAFTA, AACTA, Emmys)

La nivel de recunoastere oficiala, filmografia lui Nicole Kidman este cartografiata de institutii majore. Conform Academy of Motion Picture Arts and Sciences (AMPAS), are 5 nominalizari la Oscar si 1 statueta pentru The Hours (2003). BAFTA a rasplatit-o pentru aceeasi performanta, iar Globurile de Aur consemneaza 6 trofee in palmares, reflectand atat rolurile de drama, cat si cele de comedie/musical. In televiziune, a castigat 2 Primetime Emmy Awards (2017) pentru Big Little Lies, ca actrita si producator, ceea ce intareste profilul de artist complet. In Australia, AACTA i-a acordat premii si onoruri, subliniind impactul local si international al carierei sale.

Pe circuitul festivalier, Cannes a jucat un rol simbolic in 2017, cand Kidman a fost sarbatorita cu un premiu special la editia aniversara, gratie prezentei in patru titluri din selectie. Venetia si Berlin au gazduit de asemenea premiere ale unor filme in care a jucat, conferind o pecete de prestigiu autorilor alaturi de care colaboreaza. Dincolo de trofee, aceste institutii functioneaza ca repere pentru spectatori: cand vezi un film al lui Kidman in palmares sau competitie, asteapta-te la un risc artistic sau la un standard estetic ridicat.

Date si repere institutionale (actualizate pana in 2025):

• Oscaruri (AMPAS): 5 nominalizari, 1 castig (The Hours, 2003).
• Globuri de Aur: 6 trofee in total, pe categorii variate (drama si comedie/musical).
• Premii Emmy: 2 trofee (2017), confirmand trecerea reusita in zona premium TV.
• BAFTA: castig pentru The Hours; nominalizari suplimentare pentru alte titluri.
• AACTA: multiplu premiata si onorata pentru contributie la filmul australian.

In 2024–2025, peisajul premiilor se transforma odata cu schimbarile de calendar si eligibilitate generate de noile ferestre de lansare hybrid (cinema + streaming). Totusi, Kidman ramane constant prezenta in liste si paneluri, fie ca vorbim de interpretari, fie de rolul sau de producator prin Blossom Films. Pentru public, cifrele sintetice ajuta: 5/1 la Oscar, 6 Globuri de Aur, 2 Emmys si 1 BAFTA ofera o imagine clara a amplitudinii recunoasterii.

Ghid tematic: ce filme alegi in functie de gusturi si stari

Ai la dispozitie o filmografie vasta; cea mai buna cale este sa-ti cartografiezi preferintele si sa aliniezi titlurile potrivite. Daca iti place spectacolul baroc si emotia la cote inalte, mergi spre musicalurile si epicele vizuale; daca preferi tensiunea psihologica si constructiile minimaliste, alege autorii radicali; daca vrei entertainment pur, exista francize si comedii romantice recente. Mai jos, un ghid practic care te ajuta sa nu te pierzi in oferta.

Alege in functie de gen si dispozitie:

• Spectacol vizual si muzical: Moulin Rouge! (2001) – pentru energie, melodii si o poveste de iubire supra-incarcata estetic.
• Horror/psihologic: The Others (2001), The Killing of a Sacred Deer (2017) – pentru atmosfera si anxietate cultivata.
• Drama biografica si de personaj: The Hours (2002), Being the Ricardos (2021), Lion (2016) – pentru interpretari nuantate si emotie controlata.
• Arthouse radical: Dogville (2003), Birth (2004), Stoker (2013) – pentru provocare morala si exercitiu de stil.
• Entertainment de masa: Aquaman (2018) si Aquaman and the Lost Kingdom (2023) – pentru evadare si lume de supereroi; A Family Affair (2024) pentru comedie romantica moderna.

Daca vrei un traseu de initiere in 5 pasi, poti incepe cu The Others (horror atmosferic), continua cu Moulin Rouge! (musical), apoi The Hours (drama cu Oscar), treci la Stoker (thriller gotic autoral), si incheie cu Aquaman (blockbuster). In functie de cum te raportezi la aceste repere, extinde spre zonele limitrofe: de pilda, daca ti-a placut The Hours, incearca si Rabbit Hole; daca ai rezonat cu The Others, mergi spre The Killing of a Sacred Deer; daca te-a intrigat Stoker, continua cu Birth. Acest ghid tematic e o busola flexibila, iar varietatea filmografiei lui Kidman permite trasee foarte diferite, fara riscul repetitiei.

Impact economic si box office: unde s-au dus banii si ce spun cifrele

Din punct de vedere economic, filmele cu Nicole Kidman ofera un spectru larg de performanta, de la arthouse-uri cu incasari moderate, la super-hituri globale. Conform agregatorilor precum Box Office Mojo si The Numbers, cumulul filmelor in care apare depaseste 6 miliarde USD worldwide, cu varfuri de sute de milioane pe titlu. Cel mai mare succes comercial ramane Aquaman (2018) cu peste 1,1 miliarde USD incasari globale; continuarea, Aquaman and the Lost Kingdom (2023), a adus peste 400 milioane USD, un rezultat semnificativ intr-un context post-pandemic si intr-o piata a supereroilor mai volatila. The Others a trecut pragul de 200 milioane USD, iar Moulin Rouge! a depasit 170–180 milioane USD la inceputul anilor 2000, cand ferestrele de exploatare diferau de actualul ecosistem hibrid.

Trebuie notat ca epoca 2020–2025 complica comparatiile: o parte a vizionarilor se muta in streaming, unde succesul se masoara in vizualizari si ore urmarite, nu in box office. A Family Affair (2024) este un exemplu de titlu cu vizibilitate mare pe Netflix, fara un numerar public, dar cu prezenta constanta in topurile saptamanale ale platformei in perioada lansarii. In acelasi timp, The Northman (2022) a avut un traseu box office mai modest, insa sustinut de longevitate in VOD si o reputatie critica solida. Concluzia economica: Kidman livreaza atat in zona riscului artistic, cat si in cea a rentabilitatii mainstream, iar portofoliul de proiecte e gandit pentru robustete pe termen lung, nu doar pentru varfuri punctuale.

Indicatori practici pentru cititor (2024–2025):

• Cele mai mari incasari: Aquaman (2018, >1,1 mld. USD), The Others (>200 mil. USD), Moulin Rouge! (~180 mil. USD).
• Continuari si IP: Aquaman and the Lost Kingdom (2023, >400 mil. USD) confirma mentinerea intr-un univers cu audienta globala.
• Arthouse cu reputatie: The Killing of a Sacred Deer si Stoker – performante moderate financiar, dar longevive in recomandari.
• Streaming vizibil: A Family Affair (2024) – varfuri in topuri saptamanale; Being the Ricardos (2021) – impact de premii + audienta de platforma.
• Palmares cumulativ: peste 6 miliarde USD incasari globale cumulate, conform estimarilor agregate pana in 2025.

Peisajul actual confirma rapoartele industriei (de ex. Motion Picture Association) despre convergenta dintre cinema si streaming. Pentru un actor A-list, diversificarea canalelor reduce volatilitatea si mentine relevanta. Kidman exemplifica aceasta strategie, iar cifrele, chiar daca distribuite pe ferestre noi, arata fidel capacitatea ei de a atrage publicul in forme multiple de consum.

Liste extinse: 30+ filme reprezentative pe decade si directii stilistice

Desi nu exista spatiu pentru o filmografie exhaustiva, o lista extinsa te ajuta sa-ti faci planul de vizionare. Am selectat peste 30 de titluri, echilibrand notorietatea si diversitatea stilistica; ordinea este aproximativ cronologica, cu cateva grupaje tematice. Iti recomand sa mixezi in fiecare saptamana un titlu de autor cu unul de public, pentru a prinde amplitudinea paletei Kidman.

Selecție extinsa de filme (orientare rapida):

• Perioada de inceput: BMX Bandits (1983), Dead Calm (1989), Days of Thunder (1990), Far and Away (1992), Malice (1993), My Life (1993).
• Viraj spre autori/comercial: To Die For (1995), Batman Forever (1995), Eyes Wide Shut (1999).
• Apogeu timpuriu: Moulin Rouge! (2001), The Others (2001), The Hours (2002), Dogville (2003), Cold Mountain (2003), Birth (2004).
• Diversificare: The Interpreter (2005), Australia (2008), Rabbit Hole (2010), The Paperboy (2012), Stoker (2013), Paddington (2014), Grace of Monaco (2014).
• Reinventare 2015–2019: Lion (2016), The Killing of a Sacred Deer (2017), The Beguiled (2017), Boy Erased (2018), Destroyer (2018), Aquaman (2018), Bombshell (2019), The Goldfinch (2019).
• Era hibrida 2020–2025: The Prom (2020), Being the Ricardos (2021), The Northman (2022), Aquaman and the Lost Kingdom (2023), A Family Affair (2024).

Acest set depaseste 30 de titluri si contureaza raspunsul practic la intrebarea „care sunt filmele cu Nicole Kidman?”. Daca vrei completitudine, pagina ei din bazele de date publice (IMDb, Box Office Mojo, The Numbers) si arhivele institutiilor (AMPAS, BAFTA, AACTA) sunt puncte de verificare. La zi, in 2025, filmografia continua sa creasca, iar prezenta in festivaluri si pe platforme indica o traiectorie activa si greu de prins intr-o singura eticheta estetica.